G.H. LANG s-a născut la 20 noiembrie 1874 în Londra și a murit la 20 octombrie 1958, în Wimborne, Dorset, Anglia.
Născut din nou pe când avea șapte ani și jumătate, scrierile lui cuprind 14 titluri majore, alături de nenumărate broșuri. Cu o anumită ocazie a spus: „Nici un om nu poate scrie o carte până la patruzeci de ani, căci are nevoie să testeze teoriile sale în practică, înainte de a fi publicat-o”. Toate cărțile sale, din multele pe care le-a scris, cu excepția a nouă titluri, au fost scrise după vârsta de 50 de ani. Iată ce spunea despre el Douglas W. Brealey de la The Witness în decembrie 1958:
„As vrea, înainte de toate, să spun că, de-a lungul anilor, am devenit tot mai conștient de profunda sa spiritualitate; era unul din acele suflete rare care trăiau cu adevărat în cer, el socotindu-se, străin și călător pe acest pământ”. „Patria” sa era în cer, de unde se considera trimis în această lume ca ambasador al lui Cristos. …Și așa a străbătut lumea ca un ambasador deplin al lui Cristos, îndemnându-i fierbinte pe păcătoși să se împace cu Dumnezeu.
A fost un adevărat om al credinței… Și a fost un asemenea om al credinței pentru că a fost un om al rugăciunii. Rugăciunile sale erau întotdeauna neobișnuite și, pe cât de inspirate, pe atât de unice. I se adresa cu o asemenea familiaritate Tatălui său ceresc, ca unul care-L cunoștea pe Dumnezeu, familiaritate plină de reverență însă.
Cercetător atent al Cuvântului și liber cugetător, nu accepta interpretările tradiționale decât dacă era el însuși convins că sunt corecte. Deși pe deplin convins de siguranța veșnică a creștinului, multe dintre părerile sale cu privire la profeție l-au condus la gânduri și învățături pe care mulți dintre noi suntem incapabili să le urmărim. Din păcate, această stare de lucruri a închis ușa slujirii sale, altfel nespus de prețioasă. A fost, probabil, unul dintre cei mai mari învățători ai timpului său, mulțimile care-l ascultau aducând mărturie cu privire la marele ajutor pe care l-au primit prin intermediul lui, fie prin slujirea sa publică, fie prin scrierile lui.
Era suficient să te afli în prezența lui ca să-ți dai seama că te afli în prezența unui adevărat sfânt al lui Dumnezeu, a cărui viață sfântă dădea greutate și autoritate întregii sale învățături…”